Lipsa unei dezvoltări sănătoase a ego-ului conduce la narcisism, e de părere dr. Alfried Längle, șeful Școlii terapeutice de analiză existențială. Ego-ul reprezintă conștiința de sine a unei persoane, identitatea și sentimentul de individualitate.

Dezvoltarea unui ego sănătos necesită experiențe pozitive timpurii de atenție, apreciere și respect și echitate – cărămizi fără de care nu i se poate construi copilului un sentiment de importanță și valoare personală. Constanța și calitatea atenției din partea părinților îi permit copilului să se simtă văzut și auzit. Tratamentul echitabil, grija și respectul, claritatea regulilor și consistența în măsurile de corecție contribuie la edificarea unui sentiment de importanță, valoare personală internă și a unei imagini pozitive de sine.

În lipsa acestor daruri luminoase, ego-ul copilului, ca o floare ținută la întuneric, se schimonosește și caută să compenseze prin alte mijloace. În cazurile când nu i se permite să se simtă important, copilul alege următoarea opțiune: să fie special. Și când această nevoie de a fi special devine un substitut pentru importanța autentică, copilul începe să se bazeze pe trăsături sau realizări excepționale pentru a obține validare externă, dezvoltând astfel o imagine de sine grandioasă, dar fragilă și nesigură.

Cum ego-ul narcisistului se construiește pe validarea externă, nu pe o valoare internă stabilă, prima consecință logică este o stare psihică de profundă insecuritate și neautenticitate. De aici, ca efect secundar, avem relațiile interpersonale – superficiale și manipulative – folosite ca mijloace de a obține admirație și validare. Narcisistul, preocupat obsesiv de menținerea imaginii sale speciale, își interzice luxul de a dezvolta relații autentice bazate pe empatie și conexiune emoțională. Imaginea aceea de sine grandioasă este construită pentru a compensa lipsa de importanță. De aici, alte consecințe logice de gradul trei: aroganța, nevoia de admirație constantă și devalorizarea celor din jur.

Mitul antic al lui Narcis oferă o metaforă profundă pentru înțelegerea psihologiei tulburării. Narcis, fiul zeului râului Cephissus și al nimfei Liriope, apare în urma unor împrejurări nu tocmai fericite, de seducție și abuz violent, tipice narcisismului. Era extraordinar de frumos. Îngrijorați, părinții îl consultă pe profetul Tiresias, care le dă un răspuns opus maximei delfice: băiatul va îmbătrâni doar dacă NU se va cunoaște pe sine însuși.

Mulți se îndrăgostesc de adolescentul Narcis, dar cel mai tare e tulburată nimfa Echo, care îl vede când se plimba prin pădure. Narcis o simțea când îl urmărea, fără să se arate: cine-i acolo?, o întreba. Auzea doar ecoul vocii lui. Astfel de exerciții de admirație din partea unor parteneri care nu au curajul să fie ei înșiși și nici să-i spună adevărul, întrețin iluzia de grandoare și ruperea de realitate a narcisistului. Când într-un final i s-a arătat și s-a repezit să-l îmbrățișeze, Narcis a respins-o pe Echo. Tipic narcisist, nu? să respingi ceea ce te iubește. Nimfa, cu inima frântă, s-a retras într-o peșteră unde s-a stins până când a rămas doar ecoul vocii sale. Zeița răzbunării, Nemesis, a decis să-l pedepsească pe Narcis. El s-a îndrăgostit de propria reflexie văzându-se într-un ochi de apă și a experimentat pe propria piele ce înseamnă dragostea fără reciprocitate, iarăși tipică narcisistului.

Abordarea Doctorului Alfried Längle

Tulburările de personalitate din cluster-ul B (borderline, histrionică, antisocială) au în comun un ego insuficient dezvoltat. Deși abordarea terapeutică poate varia, principiile de bază ale lui Dr. Längle, cum ar fi oferirea de atenție, apreciere, respect și echitate, sunt valabile pentru toate aceste tulburări. Fiecare tulburare necesită ajustări specifice, dar dezvoltarea unui sentiment autentic de valoare de sine și empatie rămâne centrală. Dr. Längle propune o abordare terapeutică care include respect și acceptare. Terapeutul trebuie să accepte clientul așa cum este, fără a încerca să-l schimbe direct. Este esențial să se ofere un sentiment de respect și să se evite confruntările directe care pot declanșa apărarea și rezistența pacientului. Oferirea de validare indirectă și informații în mod neutru, permițând narcisistului să creadă că el însuși a ajuns la concluziile terapeutice. Învățarea pacientului să își recunoască și să își aprecieze propriile calități și realizări într-un mod autentic. În special pentru tulburarea borderline, este esențial să se lucreze la strategii de reglare emoțională pentru a gestiona instabilitatea emoțională și impulsivitatea. Tehnici de mindfulness pot fi utile pentru toate tulburările din cluster-ul B pentru a ajuta pacienții să fie mai prezenți și să își gestioneze mai bine reacțiile emoționale. Ajutarea pacientului să își construiască o identitate personală stabilă și să își dezvolte autonomia. Acest lucru este crucial pentru co-dependență și tulburarea borderline.