Ca un școlar rămas corigent un secol, România abia începe să experimenteze cu terapia, văzută încă de foarte mulți concetățeni ca un lucru rușinos. Sau inutil. Sau scump.

În România, nu am avut ocazia să deprindem de mici, de la grădiniță, competența îngrijirii sănătății mintale. Dacă am fi văzut că lumea din jurul nostru, de la colegii de la grădiniță, acceptă demersul acesta ca pe unul dintre lucrurile absolut normale, care trebuie chiar valorizate, atunci sigur că terapia nu ar mai fi văzută ca un bau-bau. Însă, după ce setul de competență e construit, când devenim adulți, e greu să ne mai re-organizăm. Așa că rămânem cu niște sechele acolo, indiferent cât suntem de deschiși, sau vizionari, nu mai contează, competențele sunt deja formate. Și atunci, pentru cei mai mulți dintre noi, mai ales generațiile care avem peste 40 de ani, rămâne varianta participării la diverse cursuri de profil, citit cărți și, toate de fapt, un fel de auto-terapie.

Îmi imaginez totuși că într-un viitor nu foarte îndepărtat – tocmai pe fondul acesta al cocoloșelii, al răsfățului, al confortului, (că trebuie să recunoaștem că ne e mai bine ca niciodată, ca indivizi în societate, ei bine, anumite în probleme emoționale, tind să se acumuleze acolo în spate spatele cortinei, și cu cât ești mai cocoloșit și răsfățat… cu atât ajungi să ai probleme mai mari din punct de vedere psihologic), și în condițiile dezvoltării foarte accelerate a tehnologiei – sunt convins că vom putea vorbi, peste 15-20 de ani, în online, adică hologramă cu hologramă, fără să mai fii condiționat de costuri cu spațiul unui cabinet, sau de restricții geografice.

Până atunci, din cele două puncte de presiune, a avansului tehnologiei și din nevoia omului, care va fi tot mai singur, tot mai izolat, în ciuda conexiunii explozive din rețelele de socializare…, ne rămân de explorat și formele la graniță ale terapiei, precum Journalingul, ieftine spre gratis, și relativ ușor de aplicat, cu care românul să lupte împotriva unui anume soi de rigiditate structurală a societății noastre.