Să simplificăm: anxietatea a apărut și s-a perpetuat ca o adaptare evolutivă, ca instrument util, care te ținea în priză într-o lume periculoasă. Și dacă astăzi, când lumea nu mai este atât de periculoasă, același gardian-protector, care își făcea treaba slujindu-l pe omul de la Altamira, devine hiperactiv, de teamă să nu-și piardă jobul, tocmai pentru că nu mai are cine știe ce treabă la bugetarul răsfățat din zilele noastre?

Să complicăm: 1. Edward O. Wilson a observat că avem tehnologie de zei, instituții medievale și un aparat emoțional neolitic. 2. Să mai observăm că asemeni apei, societatea omenescă tinde să treacă prin cele 3 stadii de solid, lichid și vapori...

Să explicăm: Anxietatea, acest consilier prudent și chibzuit, a fost inițial un gardian protector în epoca de piatră, un instrument vital într-o lume unde pericolele erau imediate și omniprezente. În acele vremuri, ca și într-o epocă de gheață, viața era izolată, locală și simplă, iar răspunsurile mecaniciste, "din topor", de tip stimul-răspuns erau suficiente pentru supraviețuire.

Odată cu trecerea în "vremea dezghețului", când lumea a început să se transforme, să se unifice și să se conecteze, dar încă într-un ritm acceptabil de previzibil, viața și societatea au devenit mai fluide. Comunicarea, comerțul, cultura, pericolele și oportunitățile au început să se fluidizeze, iar mecanismele noastre interne, deși adaptate pentru un mediu mai previzibil, încă funcționau într-o oarecare măsură.

Totuși, în epoca noastră aburită, care da, chiar poate fi comparată cu starea de vapori, totul pare vaporizat - de la moneda până la identitatea de gen. În această lume superdinamică, mecanismele evolutive concepute pentru a funcționa în condiții de stabilitate scârțâie din toate încheieturile. Anxietatea, creată să fie un scut în fața pericolelor palpabile ale naturii sălbatice, acum poate deveni excesiv de zeloasă, activându-se în situații în care pericolele reale sunt rare. Acest "gardian" din epoca de piatră, ajuns în zilele noastre, se poate trezi fără "job", declanșând alarme într-un context în care amenințările tradiționale au fost în mare parte eliminate de avansurile tehnologice.

Să sumarizăm: Mecanismele de coping care funcționau bine într-un mediu stabil și previzibil, pot deveni surse de disconfort și inadaptare într-un mediu extrem de dinamic și imprevizibil. Anxietatea de astăzi, deși odinioară vitală pentru supraviețuirea umană, a devenit un factor de disconfort și inadaptare, provocând mai multe dificultăți decât rezolvă în peisajul complex și rapid schimbător al lumii moderne.