În societatea modernă, suntem scufundați în curenți irezistibili de așteptări și presiuni care ne împing să vânăm aprobarea celor din jur. Ne străduim să fim perfecți, să nu greșim, să fim mereu pe placul altora. Psihologia ne oferă instrumente valoroase pentru a înțelege de unde provine această nevoie de validare și cum o putem depăși. În copilărie, e firesc să căutăm atenția și aprobarea părinților și a celor din jur, deoarece acestea ne confirmă ne oferă siguranță. Totuși, dacă această validare e condiționată prea strict de performanțe și rezultate, ajungem să credem că valoarea noastră depinde exclusiv de succesele exterioare. Astfel, aprobarea devine sinonimă cu fericirea, iar lipsa ei ne provoacă anxietate și nesiguranță.

Carol Dweck, în cartea "Mindset", vorbește despre două tipuri de mentalități: cea fixă și cea de creștere. Mentalitatea fixă ne face să credem că abilitățile și inteligența noastră sunt trăsături înnăscute, fixe. În această perspectivă, orice eșec e perceput ca o amenințare la adresa valorii personale, iar nevoia de aprobare devine vitală. De exemplu, dacă credem că inteligența noastră este fixă, vom evita provocările de teama de a nu părea mai puțin inteligenți în fața celorlalți. Pe de altă parte, mentalitatea de creștere ne încurajează să vedem abilitățile și inteligența ca fiind dezvoltate prin efort și perseverență. Acceptăm că eșecurile sunt oportunități de învățare și nu ne definim valoarea personală în funcție de succese sau greșeli. Prin adoptarea acestei mentalități, ne eliberăm de presiunea de a fi perfecți și de a căuta constant aprobarea altora.

Angela Duckworth, în cartea "Grit", introduce conceptul de perseverență și pasiune pentru obiective pe termen lung. Ea susține că succesul nu e determinat doar de talent sau inteligență, ci de capacitatea de a rămâne dedicat unui scop, chiar și în fața dificultăților și a lipsei de recunoaștere imediată. Persoanele cu "grit" își găsesc motivația în progresul personal și în efortul depus, nu în aprobarea sau validarea externă. Astfel, ele își construiesc o reziliență care le permite să continue pe drumul ales, indiferent de obstacolele întâlnite.

Terapia Cognitiv-Comportamentală (CBT) oferă instrumente practice pentru a identifica și corecta gândurile distorsionate care ne mențin blocați în nevoia de validare. De multe ori, suntem prizonierii unor credințe iraționale, precum "Trebuie să fiu perfect pentru a fi acceptat" sau "Dacă greșesc, ceilalți mă vor respinge". Aceste tipare de gândire ne limitează și ne fac să depindem de aprobarea externă pentru a ne simți valoroși.

Prin CBT, învățăm să recunoaștem aceste gânduri negative și să le înlocuim cu altele mai realiste și mai constructive. De exemplu, în loc să gândim "Dacă nu sunt perfect, nu valorez nimic", putem să ne spunem "Este în regulă să greșesc; pot învăța din experiențe și pot crește". Această schimbare de perspectivă ne ajută să ne acceptăm așa cum suntem și să ne apreciem eforturile, indiferent de rezultatele imediate. Renunțarea la nevoia de validare externă nu înseamnă să nu ne pese de ceilalți sau să ignorăm feedback-ul. Înseamnă să ne construim o bază solidă de încredere în sine și să ne ghidăm după propriile valori și obiective, nu după așteptările impuse de societate sau de cei din jur. Prin adoptarea mentalității de creștere, ne permitem să explorăm, să ne asumăm riscuri și să învățăm din greșeli, fără teama de a fi judecați. Prin dezvoltarea perseverenței și a pasiunii pentru ceea ce facem, ne menținem motivația și bucuria de a progresa, chiar și atunci când rezultatele nu sunt imediate sau recunoscute de alții. E important să ne amintim că valoarea noastră nu este determinată de aprobarea sau validarea externă. Fiecare dintre noi are un parcurs unic, cu propriile succese și eșecuri, iar comparațiile constante cu ceilalți nu fac decât să ne diminueze încrederea în sine. În loc să ne concentrăm pe ceea ce cred alții despre noi, putem alege să ne focalizăm pe propria dezvoltare și pe ceea ce ne aduce cu adevărat împlinire.

Pentru a face acest lucru, putem începe prin a ne stabili obiective personale, care să reflecte valorile și pasiunile noastre. Putem practica auto-compasiunea, acceptând că nu suntem perfecți și că este normal să facem greșeli. De asemenea, putem cultiva recunoștința pentru ceea ce avem și pentru progresul pe care îl facem, oricât de mic ar fi acesta.

În plus, este util să ne înconjurăm de persoane care ne susțin și care ne acceptă așa cum suntem, fără a ne judeca sau a ne impune așteptări nerealiste. Relațiile sănătoase ne pot oferi sprijinul de care avem nevoie pentru a ne menține motivația și pentru a ne simți conectați, fără a depinde de validarea constantă. Renunțând la nevoia de validare externă, ne eliberăm de o povară care ne limitează potențialul și ne împiedică să trăim autentic. Ne oferim astfel șansa de a descoperi cine suntem cu adevărat și ce ne aduce fericire. Acceptând că valoarea noastră vine din interior și că nu este determinată de opiniile sau aprobarea altora, putem trăi o viață mai liberă, mai împlinită și mai în armonie cu noi înșine. În concluzie, drumul către renunțarea la nevoia de validare externă este unul al autocunoașterii și al acceptării de sine.

Prin înțelegerea și aplicarea conceptelor din "Mindset", "Grit" și Terapia Cognitiv-Comportamentală, putem dezvolta o atitudine mai sănătoasă față de noi înșine și față de ceilalți. Putem învăța să ne apreciem eforturile, să ne bucurăm de procesul de învățare și să ne ghidăm după propria noastră busolă interioară. Astfel, în loc să alergăm după aprobarea celor din jur, putem să ne concentrăm pe ceea ce contează cu adevărat pentru noi. Putem să trăim autentic, să ne urmăm pasiunile și să ne construim propria noastră definiție a succesului și a fericirii.

Cea mai valoroasă validare este cea pe care ne-o oferim noi înșine, prin acceptare, respect și iubire de sine.