Pentru cineva cu rana-rădăcină a abandonului sau a trădării, promiscuitatea partenerului e triggerul suprem, poate cel mai dureros instrument de tortură, un act de cruzime cronică dincolo de marginile înțelegerii.

Însă pentru cel sau cea care o practică, promiscuitatea - uzul și abuzul de relații intime fără legături emoționale durabile - e un medicament devenit drog.

Să facem puțină lumină cu lanterna trăsăturilor de personalitate Big 5 în lumea tenebroasă a celor care folosesc promiscuitatea ca un mecanism de gestionare a suferinței.

Suferința se naște din confuzie. Din poziția unuia care s-a luptat mult cu această chestiune, și la capătul "receiving end" al podului, vreau să înțelegi că nu e despre tine. E despre un cocktail nefericit de trăsături de personalitate și probleme emoționale ale celor pentru care promiscuitatea e o “soluție”.

O parteneră cu un nevroticism ridicat, care suferă de anxietate sau depresie se poate folosi promiscuitatea pentru a gestiona emoțiile negative. Relațiile ocazionale îi oferă o scăpare temporară de la stres și disconfort.

Lipsa de autodisciplină și impulsivitatea tipice celor cu conștiinciozitate scăzută duc la comportamente riscante, inclusiv promiscuitate, care la rândul ei poate aduce sentimentul de eliberare imediată.

Extraversiunea prea ridicată - căutarea de senzații și nevoia de interacțiuni sociale - tinde să facă promiscuitatea cu atât mai atractivă, oferind validare și stimulare.

O deschiderea către experiențe foarte ridicată, acționează ca o lentilă deformantă prin care omul de lângă tine vede în promiscuitatea o soluție - secreta sau fatisa - de a explora și experimenta diversitatea sexuală.

Înțelegând cum promiscuitatea poate funcționa ca un mecanism de coping, putem naviga mai bine relațiile și nevoile emoționale. Sunt Catalin Gruia, psiholog clinian, și la nevoie, te astept in cabinet să povestim mai multe.

Click aici pentru format video