Tu te-ai putea îndrăgosti pe timpul unei dureri grozave de măsea? E o întrebare de pe vremea lui Freud, de ținut minte data viitoare când o BPD îți declară marea ei dragoste. Iubirea asta cu I mare, declamată aproape teatral de o borderline într-un episod disfuncțional e pe măsura disperării cu care își caută medicament - Hello Mr, atenție, nu neapărat pe tine, ci orice medicament s-ar găsi de pe rafturile primei farmacii care îi apare în cale - și s-ar arunca la orice formă de alinare într-o sticluță în formă umană…

Dragostea înseamnă grijă pe termen lung, muncă și sacrificiu, pe care o BPD în plină furtună emoțională nici nu le poate concepe. Relațiile BPD se bazează pe iluzii și dorință, nu pe iubire. Ține minte: e doar atracție fizică.

Și dacă îți ia Dumnezeu mințile și intri totuși într-o relație cu o BPD, nu te lăsa păcălit de Disneyland-ul magic al începuturilor, când ea/el se simte prețuit/ă și te apreciază pentru că atenția ta îi conferă valoarea de care are atâta nevoie. E momentul de debut al unui ciclu fragil de feedback pozitiv: tu o faci să se simtă bine/valoroasă/importantă etc, ea îți răspunde la fel. Beat de îndrăgosteală ai face orice pentru ea, și ea are nevoie profundă de asta.

Pe măsură ce relația progresează BPD se focusează exclusiv pe propriile dorințe și nevoi, fără să mai ia în seamă ce se întâmplă în ograda sufletului tău, calculează doar coordonatele și adâncimea forajelor, ce și cum poate extrage de la tine. Nu te mai vede ca pe o persoană separată, ci ca pe o extensie, un furnizor, o resursă…

E momentul în care un om sănătos la cap începe să facă pași înapoi dinainte abisului de contopire pretins de BPD. Imediat ce îți simte șovăiala, e TRĂDARE, ai dezamăgit-o, ai rănit-o refuzând să fii vasul cvasi-matern care să-i conțină toate nevoile, și începe să te pedepsească, oricum poate, până la devalorizarea completă.

Idealizarea inițială - care are loc grație ciclului de feedback pozitiv: tu îi arăți prețuire, așa că ea te valorizează - începe să șchioapete imediat ce apar primele mici conflicte firești între dorințele și nevoile voastre.

Inevitabilitatea acestor conflicte duce la fragilitatea ciclului de feedback pozitiv, pe fondul de blocare în starea infantilă de a depinde de tine pentru a-i satisface toate nevoile - sunt câteva dintre componentele bombei cu ceas a devalorizării. Când se rupe vraja ciclului de feedback pozitiv, dinamica se inversează într-o campanie de agresivitate, în care se dă în vileag și ajungi să-i arăți tot mai puțină prețuire declanșând un ciclu negativ sau cerc vicios, în care pe fiecare nouă spirală te atacă și mai mult…. Și de fiecare dată nu te atacă doar pe tine, omul în carne și oase, cât de fapt atacă ideea, mărul gândului otrăvit că n-ar fi suficient de bună/importantă/valoroasă etc pentru tine ca să-i dai ce vrea.

Diferența între o persoană sănătoasă și o borderline e că prima înțelege că un cuplu e format din doi, fiecare cu propriile dorințe și nevoi, și are un grad de reziliență când nu obține ce vrea. Pentru o borderline, a nu obține ceea ce dorește e o amenințare cu moartea.

Ține minte asta data viitoare când o BPD îți declară dragostea sa.