Știu prea bine cum se simt momentele de anxietate. Le-am trăit zilnic, timp de mai bine de un an… Așa am și ajuns să învăț despre ea, ținându-ne strâns de mână…

Ziua dinainte goală, nimic cu rost de făcut. Inutil, pierdut, terminat. Frica aceea care inundă tot corpul. Nodul din gât, inima cât un purece, zdrobită în menghina unei gheare de frică, un șurub logic care strânge, strânge la infinit raționamente-sentință: e numai vina ta, tu nu ai fost în stare, you are not good enough, stai acolo, nu te mai ridica, nici nu mai încerca, știi că nu poți, în stomac se înoadă pietroiul ăla care devine tot mai greu, amețeală, ca răul de mașină, senzația de vomă…
Și așa îți duci ore întregi, uneori toată ziua, mașina cu alarma pornită. Cu timpul te obișnuiești. Te obișnuiești cu orice. Dar ajungi să nu mai dormi, și în general, nu ajungi prea departe.

Dar a trecut, timpul repară orice, am re-învățat să învăț, să respir, să trăiesc... În timpul acesta am făcut multă terapie. Am trecut pe la mai mulți psihologi. Din mai multe școli, formări și orientări. Și fiecare a încercat să mă facă să văd dincolo de coșmarul născut din gânduri iraționale colcăind pe pilot automat în mintea noastră, dincolo de lentila deformată la interior, care de cele mai multe ori nu are de-a face cu realitatea adevărată din lumea externă. Dar la mine terapia vorbită n-a funcționat. Deși cel mai probabil povestitul despre problemele mele a avut rolul său. Însă acțiunea nu vorbitul, făcutul celor mai mici lucururi, m-a ajutat să mă târăsc, la început pe coate, apoi în patru labe, făcutul de lucruri care mi se păreau grele m-a scos afară din prăpastie. Și au mai fost destule momente când am fost la un pas să recad. Dar acum știam ce funcționează. Acțiunea hotărâtă este leacul! Executarea unei decizii cu curaj, energie și determinare, chiar și când era proastă, asta m-a ajutat să ies. Și acum aplic abordarea care m-a ajutat pe mine să ies din valea neguroasă a anxietății - tras de păr, în sus, pe scara Curajului!

După mai bine de 25 de ani de carieră în presă, dintre care două decenii la ediția română a revistei National Geographic, am ales o nouă cale-vocație: pe cea de psiholog clinician, coach, comunicator, facilitator, povestitor și alchimist al anxietății, pentru alți prieteni prinși de șuvoiul ei, care vor să iasă cu bine pe malul celălalt.

E atât de bine să poți avea încredere în oameni, să ai o familie, prieteni cu care să îți împarți viața, o misiune căreia să i te dedici, plasa de siguranță a unei rutine cu sens, un crez, o grădină de săpat.

Lucrează cu mine! Trimite-mi câteva rânduri despre lupta ta cu anxietatea, fie aici în comentarii, sau la adresa catalin.gruia@gmail.com.

Dacă vrei să afli mai multe, studiază puțin pe https://catalingruia0.wixsite.com/anxietate

PS: Și hai sa ajutam, te rog: share acest post către un prieten care ar avea nevoie sa il vada.