În prima parte a vieții, am petrecut peste două decenii în redacția revistelor National Geographic și NG Traveler.
Aveam 24 de ani când m-am alăturat geografilor. M-am urcat în trenul ăsta cam din mers și au fost câțiva care au încercat să-mi descleșteze degetele de scara ultimului vagon. Nicio șansă, îmi doream prea mult călătoria! Și chiar am explorat si am călătorit - în multe, multe locuri iubite de pe planeta asta.

Apoi, în timp ce marea majoritate a prietenilor mei au ales să călătorească în viitor (s-au mutat în Londra, NY, Paris sau Vancouver) am decis să fac pe dos și să călătoresc în trecut. Acum 13 ani am părăsit Bucureștiul pentru o căsuța țărănească unde căprioarele vin până la ușă, cu livadă bătrână și pârâu, într-un sat din Mureș. Îmi place să cred că a fost un experiment esențial: să spargi lemne, să faci focul, să mergi după ciuperci, să scotocești în cuib după ouă, să te speli la ibric, să mănânci la lumânare, să duci preșurile la vâltoare, să îți crești singur legumele, să mergi în vizite la vecini „de povești“. Încă există în mantia peticită a României buzunare ascunse unde mai poți avea impresia că trăiești ca pe vremuri, într-o lume condusă de obiceiuri din bătrâni, în care munca oamenilor e stabilită de calendarul naturii și al sărbătorilor religioase.

(Și apoi am întâlnit câteva lighioane - să le dea Dumnezeu muuultă sănătate dlui Primar, dlui Turcu, dlui Sandi și la toată gașca de mafioți din camera de asteptare a pomelnicului meu și al Aryei Stark - am văzut cum e să ai și ghinioane...)

În a doua jumătate a vieții, mai întâi de nevoie și apoi din pasiune, mi-am îndreptat atenția către educație, psihologie și coaching. Sunt același norocos, și azi fac același lucruri pe care le-am iubit mereu, tot cu investigații, explorări și călătorii mă ocup, doar că de data asta în minți, suflete și relații, ajutând prieteni care se confruntă cu dificultăți să revină la dragoste, autenticitate și creștere.