1. Dacă observi câte jumătate de oră să zicem, pe cineva cu tulburare de personalitate bordeline (BPD) în compania a 4 persoane diferite vei observa că limbajul corporal, postura, tonul vocii și chiar manierismele „obișnuite” sau „normale” se vor schimba. Borderii sunt sunt cameleoni. Unii nici măcar nu ți-ar putea spune care e culoarea lor preferată… Pot avea atât de ușor relații cu tot felul de indivizi pentru că nu au un „eu”. Doar se adaptează mediului înconjurător creând juxtapuneri între ei/ele și alte persoane Întreaga viață BPD se bazează pe interacțiuni. Imaginea de sine, încrederea, manierismele, obiceiurile, toate sunt interacțiuni. Gândurile și sentimentele le sunt controlate de interacțiuni. Trăiesc pentru interacțiuni.

BPD își dedică timp și efort pentru a învăța și îmbunătăți modul în care interacționează cu alții. Acest proces poate include încercarea de a înțelege cum să se comporte în diferite situații sociale, cum să citească și să răspundă la semnalele non-verbale ale altora, cum să inițieze și să mențină conversații, și cum să formeze și să păstreze relații sănătoase. Prin "practicarea interacțiunii", persoanele cu BPD încearcă să compenseze pentru dificultățile pe care le au în relaționare, inclusiv lipsa unei identități stabile și dificultățile de reglare emoțională, străduindu-se să se adapteze și să se integreze în diverse contexte sociale.

2. A avea borderline e ca și cum ai fi într-o relație cu toate emoțiile, dar nu le știi numărul de telefon. E ca și cum ai juca poker cu sentimentele tale, dar ele au toate cărțile și tu te trezești mereu cu un pachet de jokeri. Borderii își doresc dragoste și conexiune mai mult decât un adolescent vrea WiFi, dar când primesc un pic de atenție, fug mai repede decât atunci când auzi "E rândul tău să speli vasele!" Și hai să vorbim despre stabilitatea emoțională în lumea noastră – e ca și cum ai căuta un unicorn într-o fermă de porci... Borderii se atașează de oameni mai repede decât se lipește o gumă de scaunul de bancă, crezând că fiecare mică scânteie este focul dragostei eterne.

Dar, adevărata provocare vine când se simt criticați sau ignorați. Trec de la a fi sufletul petrecerii la a se ghemui în colțul camerei, analizând fiecare decizie de viață pe care au făcut-o vreodată. Identitatea lor se rotește mai repede decât un disc de DJ în jurul opiniei celorlalți despre ei, ceea ce, să fim sinceri, e ca și cum ai încerca să construiești castele pe nisip. Tratamentul când ești într-un rollercoaster emoțional, fără oprire, fără centură de siguranță. Soluția pare să fie o sinceritate brutală cu sine, un fel de "mărturisire în fața oglinzii" care poate părea mai înfricoșătoare decât să recunoști că ai râs la glumele tatei. A fi conștient de tulburarea ta borderline e ca și cum ai avea un superputere pe care nu știi cum să o controlezi. Dacă înveți să o faci, poți să contribui la societate mai mult decât ai crede. E ca și cum ai afla că, de fapt, poți să zbori... dar ai uitat unde ți-ai pus capa.

3. Imaginați-vă că plouă torențial și pe o stradă pustie trec doi încruntați: Marilyn Monroe și Alex Macedon. Înaintează împreună prin ploaie pentru că o mână nevăzută ține deasupra amândurora o umbrelă. Da, imaginați-vă o drama queeen și o celebritate narcisistă, DAR înghesuite în aceiași persoană.

Asta se întâmplă când avem comorbiditate de tulburarea de personalitate borderline (BPD) și tulburarea de personalitate narcisistă (NPD). Sau, pentru simplificare, hai să nu vorbim aici despre tulburări, ci doar despre trasături accentuate, într-un borderline narcisist.
Ambele sunt dramatice și imprevizibile, dar în moduri diferite.

BPD: Imaginați-vă schimbări intense de dispoziție, frică de abandon și impulsivitate. Ca un rollercoaster de emoții cu un final „nu mă părăsi!”.
NPD: Vedeți pe cineva obsedat de sine, care are nevoie constantă de admirație și nu are empatie. Practic, lumea se învârte în jurul său.

Acum, puneți-le împreună. Poate deveni haotic. Tratamentul devine mai dificil: Unul vrea atenție, celălalt o evită. E ca și cum ai încerca să mângâi pisici, dar pisici cu ego-uri supradimensionate.

Intensitatea emoțională a BPD combinată cu lipsa de empatie a NPD poate fi o rețetă pentru dezastru. Gândiți-vă la un carusel emoțional cu o doză de manipulare.
Dar există speranță! Terapia poate ajuta ambele afecțiuni, chiar dacă e ca și cum ai învăța o divă să împartă scena.

4. Un cerc complet! Caruselul pornește îmbătător cu o parteneră-drog care te venerează la modul cel mai autentic. Nu doar îți spune cuvinte, ci la începutul procesului de fuziune, chiar te tratează ca pe un zeu: ești sufletul ei-pereche, un salvator, cea mai importantă persoană din viața ei, singurul care a înțeles-o vreodată, aerul din plămânii ei etc etc.

Apoi, încet încet, după ce te-a sorbit cu totul, după ce te-a tras complet în piept, același aer din plămâni se cere dat afară: dintr-o dată te trezești că ești un nenorocit, un abuzator, că ai rănit-o așa cum au rănit-o și alții. Cand ai devenit doar unul dintre cei care i-ai făcut rău e semn că începe swich-ul, începe să te vadă prin lentila unei devalorizări împinse tot la extrem: nu mai are încredere în tine, nici atâtica! În tine care atâta minți, înșeli, și o vei abandona?!
Și continuă cu: ești rău, te-ai schimbat, ceri prea mult, ești nesigur și gelos, ești un străin, nu însemni nimic, o mizerie, o boală, nu ai însemnat niciodată nimic.

Poate sa dureze 17 ani sau 17 luni... Dar astfel este relația cu o borderline. Un cerc complet!

PS: La început te-a îmbătat, la final ai vomitat... În rest, nu prea are legatură cu tine. Nu a avut niciodată, nici la bine, nici l-a rău. Tu ești doar unul dintre deșteptii care s-a suit pe carusel. Pinocchio în Insula Plăcerilor.