În perspectiva IFS, Sinele reprezintă nucleul profund și esențial al ființei umane un spațiu interior plin de compasiune liniște și claritate care există dincolo de tumultul emoțional și de conflictele interne. Modelul Sistemelor Familiale Interne dezvoltat de Richard Schwartz descrie mintea ca pe un ansamblu alcătuit dintr-un Sine autentic și multiple părți cu roluri diferite părți ce pot fi încordate rănite sau prinse în tipare de protecție sau defensă. Sinele este ceea ce rămâne stabil și coerent chiar și atunci când suprafața vieții noastre interioare este agitată asemenea fundului unui ocean profund și calm care susține un întreg ecosistem fără a se clătina în fața furtunilor.
Accesarea Sinelui înseamnă să ne separăm conștient de părțile reactive să ne poziționăm într-un spațiu interior din care putem observa cu interes și blândețe fiecare voce interioară fără a ne confunda cu aceasta. Este ca și cum am privi cu ochi limpezi o scenă în care diferite personaje se ceartă sau se tem și am înțelege că noi nu suntem nici cearta nici teama ci ființa care le privește și le poartă cu grijă. Acest nucleu nu se lasă invadat de anxietate sau furie pentru că el nu este doar o stare mentală ci o prezență profundă care emană calități precum calm curiozitate compasiune claritate încredere curaj creativitate și conexiune. Aceste însușiri apar în mod natural atunci când Sinele se află la conducerea sistemului interior când părțile încep să se simtă în siguranță și ascultate fără să fie judecate sau respinse.
Imaginea Sinelui ca fund al oceanului sau ca un vas puternic care conține toate părțile poate fi de mare ajutor. La suprafață valurile pot fi turbulente însă adâncimea rămâne netulburată. În același fel Sinele nu este afectat de furtunile emoționale pe care le trăiesc părțile. El le oferă un spațiu amplu în care acestea se pot liniști sau pot renunța treptat la strategiile dureroase prin care au încercat să ne apere de suferințe sau pericole imaginare. Când Sinele este prezent părțile nu se mai simt pe cont propriu ci în prezența unei forțe calmante și vindecătoare care le conține și le respectă vulnerabilitatea. Astfel se creează condițiile în care ele pot dialoga și colabora în loc să se lupte sau să se blocheze în mecanisme defensive.
Rolul vindecător al Sinelui devine evident în relația sa cu părțile exilate acele aspecte rănite ale psihicului nostru ascunse adânc pentru a fi protejate de suferințe repetate. Prin intermediul Sinelui aceste părți pot fi ajutate să renunțe la poverile emoționale și la convingerile dureroase preluate din experiențele trecute. Dialogurile interioare pline de compasiune și răbdare deschid calea spre eliberare și integrare. Când aceste părți exilate se simt în sfârșit văzute și înțelese ele pot reveni la starea lor inițială de naturalețe și vitalitate contribuind la armonia interioară. Astfel întregul sistem devine mai coerent și mai flexibil iar Sinele se poate manifesta mai liber în viața de zi cu zi.
Accesarea Sinelui presupune conștientizare și antrenament. Este nevoie de disponibilitatea de a observa ce se întâmplă în mintea noastră fără a ne identifica cu fiecare gând sau emoție. Putem începe prin a ne observa respirația a ne simți corpul și a deveni atenți la vocile interioare. În loc să spunem Sunt furios putem admite că există o parte în noi care simte furie și astfel ne putem așeza în postura celui care ascultă această parte. Când reușim acest lucru creăm un spațiu între noi și emoția respectivă un spațiu din care putem explora ce anume caută acea parte să ne spună ce nevoie încearcă ea să protejeze. Prin întrebări pline de curiozitate și lipsa judecății Sinele își face simțită prezența.
Mulți oameni descriu experiența Sinelui ca având o calitate spirituală ca și cum ar exista ceva sacru în felul în care Sinele aduce alinare și vindecare. Nu este nevoie neapărat de o credință religioasă pentru a percepe această dimensiune ci doar de deschidere către o formă profundă de compasiune și înțelepciune interioară. Unii asociază Sinele cu un dar divin sau cu o scânteie a umanității care ne leagă de ceva mai vast și mai luminos. Alții preferă să vadă Sinele ca pe o busolă interioară un spațiu sigur din care putem naviga complexitățile vieții fără a ne pierde în furtunile interioare. Ceea ce contează este că accesând Sinele învățăm să ne îngrijim părțile mai fragile să le ascultăm și să le redăm libertatea.
Când Sinele conduce întregul sistem intern devine coerent și echilibrat. Părțile care se temeau sau se luptau între ele încep să coopereze. E ca și cum un dirijor înțelept și calm ar intra într-o orchestră în haos oferindu-le fiecărui instrument spațiul și timpul potrivit pentru a produce o muzică armonioasă. În locul confuziei și tensiunilor interioare apare claritatea. În locul blocajelor și anxietății apare curajul. În locul rigidității și lipsei de imaginație se ivește creativitatea. În locul singurătății dureroase se naște conexiunea cu noi înșine și cu cei din jur.
Aceasta nu este doar o tehnică terapeutică ci și o experiență profund umană și spirituală. Într-o lume în care adesea ne simțim împărțiți între emoții opuse și presiuni contradictorii existența Sinelui amintește că la baza a tot ceea ce suntem se află un izvor inepuizabil de înțelepciune și îngăduință. Recunoscând și accesând acest nucleu ne oferim șansa de a depăși conflictele interioare nu prin negație sau suprimare ci prin înțelegere și iubire. În cele din urmă acesta este miracolul Sinelui o stare de conștiință vindecătoare care ne permite să fim întreaga noastră ființă deplin și liber.
