Într-o lume în care problemele emoționale sunt adesea percepute ca defecte individuale sau simptome de tratat, Internal Family Systems (IFS) propune o abordare radical diferită. Concepută de Richard Schwartz, această formă de terapie invită oamenii să își exploreze mintea ca pe un sistem intern complex, format din părți distincte care interacționează și colaborează. Spre deosebire de alte abordări, IFS pune accentul pe compasiune, autoacceptare și descoperirea unei stări centrale de echilibru numită Self. Aceasta este povestea unei metode revoluționare care redefinește cum înțelegem sănătatea mintală și procesul de vindecare.

Mintea ca o familie internă

Conceptul fundamental al IFS este că fiecare persoană are o „familie interioară” compusă din părți sau subpersonalități distincte. Aceste părți nu sunt boli de eliminat sau slăbiciuni de corectat, ci expresii ale experiențelor de viață. Fiecare parte are un rol: unele sunt protectori vigilenți, altele păstrează amintiri dureroase, iar altele încearcă să compenseze prin comportamente extreme. Această viziune este inspirată de ideea de „multiplicitate a minții”, pe care diverse tradiții psihologice și filosofice au explorat-o de-a lungul timpului.

Părțile pot fi împărțite în trei categorii principale:

1. Managerii – care încearcă să mențină controlul și să evite riscurile emoționale.
2. Pompierii – care intervin rapid pentru a „stinge” emoțiile intense, uneori prin comportamente compulsive, cum ar fi mâncatul excesiv sau consumul de substanțe.
3. Exilații – care poartă durerea și traumele neprocesate.

Aceste părți coexistă cu Self-ul, o stare de bază care este calmă, curioasă, clară și compasivă. Când Self-ul este la conducere, întreaga „familie interioară” poate lucra împreună în armonie.

Vindecarea prin Self

Procesul terapeutic IFS începe prin identificarea și ascultarea acestor părți. În loc să fie învinovățite sau respinse, părțile sunt întâmpinate cu curiozitate și compasiune. Scopul este ca fiecare parte să se simtă văzută, ascultată și înțeleasă. Prin acest dialog intern, părțile pot începe să renunțe la rolurile extreme pe care le-au adoptat și să colaboreze mai bine între ele.

Unul dintre cele mai puternice aspecte ale IFS este că permite oamenilor să își proceseze trauma fără a se simți retraumatizați. În loc să forțeze părțile exilate să revină la suprafață, metoda creează un mediu sigur în care acestea se pot vindeca în ritmul propriu.

Origini și inspirații

Richard Schwartz, creatorul IFS, era un terapeut de familie format în tradiția sistemică. La începutul anilor 1980, lucra cu clienți care păreau să aibă „voci” interne contradictorii. În loc să vadă aceste voci ca simptome ale unei tulburări, Schwartz a fost curios să le exploreze. Spre surprinderea sa, a descoperit că aceste părți interne aveau intenții pozitive, chiar dacă acțiunile lor erau disfuncționale.

Inspirat de modelul sistemic al familiei – care examinează relațiile și rolurile dintr-o familie externă – Schwartz a aplicat aceleași principii la nivel intern. De asemenea, a fost influențat de tradițiile umaniste, cum ar fi abordarea centrată pe client a lui Carl Rogers, care subliniază importanța empatiei și a acceptării necondiționate.

Ce diferențiază IFS de alte terapii

Deși IFS are rădăcini în terapiile sistemice și umaniste, se diferențiază prin mai multe aspecte:

1. Focalizarea pe Self sau Sine: În timp ce multe terapii caută să schimbe comportamentele sau gândurile, IFS ajută clienții să acceseze Self-ul, considerat sursa autentică de vindecare.
2. Compasiune pentru toate părțile: În loc să încerce să elimine sau să controleze comportamentele problematice, IFS se concentrează pe înțelegerea și vindecarea lor.
3. Lipsa judecății patologice: În IFS, simptomele sunt văzute ca soluții adaptative la traume, nu ca defecte personale.

IFS a fost inițial folosită în tratarea traumei și a tulburărilor complexe, dar s-a extins rapid în alte domenii, inclusiv în consilierea de cuplu, terapia pentru copii și chiar în organizații și leadership. Metoda a fost adoptată pe scară largă datorită flexibilității sale și rezultatelor durabile pe care le oferă.

Cronologie

• Anii 1970-1980: Richard Schwartz se formează ca terapeut de familie în cadrul școlii sistemice. Observă că relațiile interne ale clienților săi reflectă conflictele externe din familiile lor.
• 1981-1984: Schwartz începe să exploreze ideea de „părți” interne. Creează primul model al „familiei interioare”, bazându-se pe experiențele din practica sa.
• 1985: Publică primul său articol despre IFS, în care descrie procesul terapeutic.
• 1990: Apar primele manuale și ghiduri oficiale pentru terapeuți. Modelul începe să fie utilizat și validat în diverse contexte.
• 1995: Richard Schwartz publică lucrarea „Internal Family Systems Therapy”, care devine un text fundamental în domeniu.
• 2000-prezent: IFS se extinde în alte domenii, inclusiv leadership și educație. Este recunoscută ca terapie bazată pe dovezi pentru tratamentul traumei.
• 2021: IFS e inclusă oficial în lista terapiilor aprobate de APA (American Psychological Association).

IFS nu este doar o terapie, ci o invitație la autoexplorare și autoacceptare. Într-o lume în care problemele sunt adesea văzute în alb și negru, IFS oferă o paletă de nuanțe, învățându-ne să ne tratăm mintea cu aceeași compasiune pe care am arăta-o unui prieten apropiat. Poate că cea mai mare lecție a IFS este că vindecarea nu înseamnă să învingi părțile din tine care par să îți creeze probleme, ci să le asculți și să le înțelegi.

Modelul lui Schwartz continuă să inspire terapeuți și clienți din întreaga lume, demonstrând că, în adâncul fiecăruia dintre noi, există un Self puternic, calm și capabil să aducă armonie.