- Câți scriitori v-ați înscris la această facultate, tot atâția veți ieși!, le-ar fi spus Sadoveanu în deschiderea anului studenților înscriși la o facultate de scriitori făcută de comuniști prin anii 1950.

Așa vă spun și eu azi: câți fani de journaling ați intrat în hora noastră (și n-ați abandonat după ziua cu completat chestionare și exceluri, boring indeed!), ei bine, tot atâția veți ieși!

Ok, mulți, puțini, câți am mai rămas, mergem mai departe, pe două coordonate: a) una foarte practică, în care vom scrie cu mânuța noastră, b) și alta, hai să-i să zicem teoretică, în care vom asculta ce spun alții despre relația lor cu journalingul.

Primul, hai sa fiu eu, https://youtu.be/I7xxVwVjtJg și apoi, treacă de la mine paharul acesta, o să mai crucificam și pe alții în fața camerei…!

Și acum, să pregătim puțin tema de casă.

Dacă aș fi putut participa, cum mi-am dorit la un moment dat, într-unul din studiile obișnuite începute de J. Pennebaker în urmă cu aproape 30 de ani, aș fi fost fi invitat la laborator, unde mi s-ar fi pus în față o foaie de hârtie sau un laptop (mai nou), împreună cu asigurările de confidențialitate de rigoare, și mi s-ar fi cerut să scriu despre despre o experiență dureroasă din viața mea. Și au fost destule.

Azi, ca un omagiu adus lui Pennebaker, începem în forță și noi, începem dur, cu următoarea provocare:

TEMA ZILEI: Rememorează cât mai în detaliu, și scrie despre cel mai traumatic moment din viața ta.

Nu contează momentul, locul, sau pixul, dar scrie dintr-o suflare, minim 10 minute, și scrie tot ce îți vine în minte, fără să îți pese de gramatică, ortografie, stil sau cursivitate. Lasă-te să aluneci în transă și scrie cu furie sau cu calm, dar fără a ridica nici un baraj șuvoiului de emoție, cuvinte, gânduri...

PS: Cine are timp și dorește mai mult context despre Mr P, și despre ce facem noi aici, vă rog click și pe linkul https://bit.ly/3UGnoEb