Bine v-am regăsit!
„Atenție, se închid ușile!” Doamne, cât am mai urât drumurile de dimineață cu metroul din Militari unde locuiam în București, spre Piața Victoriei, unde lucram la redacția National Geographic. Mai ales iarna, când în vagon nu era aer, și de multe ori simțeam cum îmi curge transpirația pe tâmple, pe spate, cum stăteam acolo înghesuit și înghiontit la orice mișcare. Număram în gând 40-50 de respirații, apoi veneau momentele binecuvântate când trenul oprea în fiecare stație – Lujerului, Politehnică, Eroilor – și se deschideau ușile pentru câteva secunde în care miile de guri puteau sorbi un aer ceva mai proaspăt, îngăduite de acel „Vă rugăm să permiteți închiderea ușilor!” repetat la fiecare oprire. Și au fost sute și sute de astfel de drumuri. Pe cele mai multe le-am uitat. Însă de unul îmi aduc aminte cu plăcere, deși au trecut mai bine de 10 ani, pe care l-am făcut împreună cu colega mea de la online, pe atunci, Alexandra Bădiță. Între timp ea a plecat la Londra, UK, eu la Ibănești, Mureș… Și azi, Alex este expertă în journaling, și autoare a cărții Write your way to happines (câteva reguli de Journaling de la ea, la linkul https://www.youtube.com/watch?v=ItHX_DE6DPE). Am tradus rândurile de mai jos, poate cam neglijent, și direct din engleză, așa că s-ar putea să sune mai ciudat pe alocuri, dar nu am versiunea în română a cărții ei. Trebuie să o întreb dacă nu există și versiunea în română…
„Nu trebuie să fii scriitor pentru a încerca terapia prin scris. Scrisul e un instrument care poate transforma viața oricui. Când începi să te simți confortabil înfruntându-ți demonii, așternându-i pe hârtie, te vei înțelege mai bine cu tine însuți. Scrisul terapeutic presupune conectarea gândurilor la emoții. Felul în care te simți în fiecare moment al zilei e determinat de gândurile care îți trec prin cap. Emoțiile nu sunt provocate de diversele situații de viață ci de gândurile tale, care le interpretează. Gândurile și emoțiile sunt atât de amestecate încât nu ne mai dăm seama unde începe una și se termină alta. Dar în clipa în care devenim conștienți că există o relație între ele, putem să recăpătăm controlul asupra gândurilor noastre. Și atunci, se transformă felul în care simțim. Aceeași conștientizare și control îți vor permite să renunți la ce nu mai îți este util, la ce te ține blocat sau ce te face nefericit. Primul pas este să fii dispus să încerci. Introdu scrisul în rutina cotidiană. E ca un pas înapoi care te ajută să obiectivezi ce ți se întâmplă, să înțelegi ce te deranjează și unde mai ai de lucrat. Ai grijă să îți păstrezi mintea deschisă la emoțiile contradictorii care pot fi stârnite în această călătorie. Suntem creaturi complexe, cu minți complexe. Poți descoperi că același gând naște atât bucurie cât și îngrijorare. Sau că într-un singur moment, o întreagă orchestră de lucruri contribuie în concert la muzica fericirii. Identificând gândurile și scriindu-le vei ajunge să îți înțelegi mai bine inima, și chiar senzațiile fizice din corp. Începi să scrii. Începi să scrii chiar acum. Așează-te la masă și scrie orice îți trece prin minte. Scrie fără întrerupere pentru un minut, apoi pentru două și așa mai departe. Începi fără să te forțezi. Vei construi în timp un mușchi al scrisului. Dar scrie fără întrerupere. Scrie cu curiozitate. Scrie să vezi ce va ieși la sfârșitul exercițiului. Scrie pentru a-ți explora gândurile. Fă un pact cu tine însuți. Să scrii fără întrerupere. Nu îți bate capul cu ortografia, cu regulile gramaticale sau cursivitatea textului. Doar antrenează-te să scrii. Scrie. Scrie. Scrie! În cazul în care vrei să revezi ce ai scris, te sfătuiesc să nu o faci pe loc. După ce termini de scris, pune jurnalul deoparte și nu te mai gândi la el până la sfârșitul zilei sau a doua zi. Atunci îl vei vedea dintr-o perspectivă proaspătă, cu un plus de obiectivitate. Îl vei înțelege mai bine, va face mai mult sens. La finalul exercițiului vei simți că ți s-a luat o piatră de pe inimă. Vei simți o senzație de libertate care ți se strecoară în vene, și odată ce ai gustat această libertate pe care ți-o dă scrisul, vei deveni dependent. Vei vrea să îți ușurezi sufletul. Vei tânji după acele câteva minute de scris zilnic. Apoi acele două minute vor deveni trei. Apoi cinci. Sau zece, până când nu vei mai simți nevoia să te uiți la ceas, pentru că tu vei deveni tu însuți stiloul care aleargă pe hârtie.”
Am citat mai sus din Alexandra Bădiță, răsfoind prin cartea ei Write your way to happines. (câteva cuvinte de la ea, la https://www.youtube.com/watch?v=ItHX_DE6DPE)
Tema noastră de azi: Ce îți place cel mai mult la tine însuți/însăți?
