Sunt Cătălin Gruia, un student cu ștate vechi într-ale scrisului: am 20 de ani cu National Geographic România, 25 în presă și cochetez cu scrisul de peste 30.

Nu sunt showman, om de vânzări sau marketier, și în general, îmi place să mă păstrez cât mai discret și misterios, dar voi, în cazul de față, o să mă puteți vedea de câteva ori, scuturându-mă de trac și de zăpadă…

În câteva momente dificile din viață, scrisul m-a salvat, ajutându-mă să integrez ce mi se întâmpla. Câțiva prieteni din bula mea, toți comunicatori de profesie, mi-au povestit despre experiențe similare.

Cred că journalingul, la fel ca meditația să zicem, și multe alte outleturi din categoria introspecției, funcționează conform mecanismului descris de Kafka în biografia lui Heller. Mărturisește Kafka acolo că pentru el scrisul e ca un topor cu care sparge gheața mării din interior.

Adică avem un strat de gheață care acoperă marea sufletului nostru. Și trăim pe suprafața aceea. Și în momentul în care reușești să spargi o copcă și te uiți, și tragi cu urechea, și pândești cu maxim de curiozitate tot ce iese de acolo, din subteranele creierului, de multe ori reprimat, (și uneori poate fi chiar un gheizer fierbinte nene, dar ok, nu trebuie să fie neapărat ca la oală sub presiune la toți oamenii, dar anyway, you have got my point), te reconectezi cumva și cu ce e acolo dedesubt și descoperi că îți face bine, te alină, te integrează chiar!

Și mai cred că majoritatea dintre noi, o dată date cărțile pe față, o dată ce avem fie și frânturi de informație curată, neprelucrată, neconcontaminată de frici, de proiecții, imediat ce alegem să facem ceva, intrăm instinctiv în sfera de atracția gravitațională a binelui, sănătății, creșterii. Suntem, din construcție, biased spre pozitiv și creștere. Avem în noi sâmburele ăsta de mereu mai bine, din care s-a născut omul și poate a crescut însăși civilizația. Poate asta e e ce ne face oameni, criteriul care ne e cel mai specific. Nietzche i-a zis Voință de putere. Darwin i-ar fi zis poate instinctul de creștere.

Și adevărul e că eu nu prea am folosit această sursă de informație. Din păcate, până acum, am avut prea puțin contact cu subteranele mele, cu ce mi-ar plăcea să fac. Întotdeauna a primat ce trebuie, datoria, și prea puțin, nici nu mi-am pus problema ce îmi ar plăcea, de fapt, să fac… Dar nu e niciodată prea târziu.

În următoarele 2 săptămâni vom juca împreună acest joc.

Călcând pe urme, și ridicându-ne pe umerii descoperirilor unor giganți ai psihologiei, precum Pennebaker, Seligman, Lyubomirsky, Lepore sau Peterson vom experimenta împreună cum ajută journalingul starea de bine psihologică.

Începem, și vom sfârși, experimentul nostru cu o testare. Azi ne luăm temperatura stării de bine folosind scala lui Carol D. Ryff (PWB-R).

Acest instrument a fost dezvoltat de Carol Ryff în 1989 şi măsoară gradul stării de bine psihologice al individului. El conţine 42 de itemi, cu răspunsuri de la 1 la 6, unde 1 este „dezacord puternic” iar 6 „acord puternic”. Dintre cei 42 de itemi, 20 de itemi sunt formulaţi pozitiv iar 22 sunt inversaţi. Itemii sunt repartizaţi în 6 subscale: autonomia controlul asupra mediului, dezvoltarea personală, relaţiile pozitive cu ceilalţi, scopul în viaţă şi acceptarea de sine. Cotele mari reprezintă un nivel ridicat al aspectelor stării de bine psihologice.

E foarte simplu dacă folosesti excelul atașat, nu ar trebui sa îți ia mai mult de 3 minute, excelul calculează singur totul, doar completezi cu valorile tale în tabel, pe coloana 2.

La final, trimite-mi excelul cu scorul tău prin formularul de încărcare.

Atât pentru azi. Iar de mâine purcedem la scris.