Pisicuța vine la Fulgea, care stă pe grămada de bălegar, și îi zice: - Să nu-ți pară rău că frații tăi mai mari au moștenit mai mult. Până la urmă, ce-i o vacă sau un măgar, acolo? Pe când eu, Fulgeo, eu sunt o pisicuță fermecată și o să te fac Baron de Carabas! Lasă-te cu totul pe lăbuțele mele!

Povestea asta pe care o știu cel mai bine, pe care am auzit-o de sute de ori în copilărie, se numește Fulgea, și e o versiune țărănească a Motanului Încălțat. Am căutat-o prin tot internetul, și n-am găsit-o în forma în care mi-o spunea bunica. Povestea curge la fel ca Motanul Încălțat, însă în locul lui avem o pisicuță. Și n-are ea cizme roșii, dar face toate treburile murdare ale Motanului Încălțat. Și nu este cu Baronul de Carabas sau alte personaje din povestea clasică, ci cu niște grofi locali de Oradea. Dar cert e că la final, după ce flăcăul pe care îl slujește pisicuța ajunge și el mare nobil sau prinț sau ce o fi ajungând, pisicuța pleacă în lume după alte aventuri. Și trec mulți ani în care Fulgea, așa se numește flăcăul nostru, după grămada de bălegar și fulgi pe care stătea la începutul poveștii, trăiește ca un pașă într-un palat oriental, fumând ciubuc și plimbându-și imineii roșii prin grădini luxuriante, cu palmieri, păuni și cadâne, când îi iese în cale o jeg de pisicuță râioasă, murdară și bolnavă, mieunând de ți se rupe sufletul. Și strigă Fulgea din toate puterile: argati, fir-ați voi ai dracu, vă spânzur pe toți, slugi netrebnice, ce caută scârba asta în grădinile mele?! Și pooooc, un picior în burta Pisicuței, de-o zvârle cât colo, până peste zidurile grădinii. Exact în acel moment se trezește înapoi pe grămada de bălegar dinaintea curților boierești de unde porniseră. Și oricât plânge și se roagă Fulgea de pisicuță să îl ierte, ea rămâne de piatră, nici nu-i mai răspunde... Și uneori mă gândesc că bunica ne spunea obsesiv povestea asta ca pe o poliță de asigurare: eu v-am crescut și mi-am făcut datoria față de voi, și uite ce puteți păți dacă vă veți arăta nerecunoscători ca Fulgea față de pisicuță…

Citind recent Games People Play a lui Eric Berne, mi-a venit în minte povesta asta pe care am văzut-o ca pe un dublu blestem: al necunoștinței și al nerecunștinței, din care n-ai cum să scapi…

Nu știi când Pisica se dă de trei ori peste cap, redevine Pisicuța fermecată și îl pedepsește pe Fulgea trimițându-l înapoi să bocească pe grămada de bălegar. Un final aparent fără scăpare, al unei povești în cerc, pe care simt nevoia să o rescriu ca mai jos

…răsucind cheia îm rana mitului eternei reîntoarceri, Pisicuța vine iar la Fulgea, care stă pe grămada de bălegar, și îi zice:

- Să nu îți pară rău că frații tăi mai mari au moștenit mai mult. Până la urmă, ce-i o vacă sau un măgar, acolo? Pe când eu, Fulgeo, eu sunt o pisicuță fermecată și o să te fac baron de Carabas! Lasă totul pe lăbuțele mele, tu nu trebuie să faci nimic.
Eu o să-i zic:

- Ba nu, Pisicuțo. Tare îți mulțumesc pentru propunere, e tentantă, mai ales pentru cine-i înclinat către gândire magică… Dar, ca unul deja fript cu ciorba asta, știu că nu e un gând bun să abdic de la muncă, de la responsabilitate, de la asumare. Tu o să mă înalți, e drept, dar doar prin minciună, înșelătorie și crimă, dacă bine îmi aduc aminte povestea de bază a narcisistului. Și nu mai vreau. Nu mai îmi vând sufletul. Legământul dintre noi - că eu nu trebuie să mișc un deget câtă vreme te am pe tine, care poți orice - e foarte păgubos pentru mine. Chiar dacă îmi ești prietenă acum, va veni o vreme când te vei întoarce împotriva mea. Și atunci voi fi complet fără apărare, obișnuit să mă bizui întru toate pe tine. Mai bine stau eu aici pe grămada asta mizeră de fulgi până voi fi în stare să mă ridic singur. Poate o să fac flotări, poate învăț tabla înmulțirii, poate învăț să salut Soarele sau să dau binețe trecătorilor… Și poate unii vor intra în vorbă cu mine, le voi putea spune o poveste, le voi putea da o mână de ajutor, și voi primi o pâine, o carte, o scară, o busolă, și când voi fi în stare, atunci se va deschide și drumul meu!

Tema noastră de azi este: Care era povestea ta preferată din copilărie?

Îți predau ștafeta, stiloul și stilul! Enjoy!