Bine v-am regăsit!

„Koh Bulone e ultima insulă adevărată a Thailandei”, a tunat Seniorul cu gura plină, amenințând cu un picior de crab vreun Toma Necredinciosul imaginar. Pe masa foișorului nostru de pe malul mării se înălțase un mic munte de resturi de crabi fierți la ceaun în seara aceea. Mi se pare că eram cu adevărat fericiți: trei tovarăși de huzur, ne întreceam în a sparge crabii, lăpăiam carnea zemoasă, mozoliți până la urechi, și lăudam Koh Bulone. Maestrul nostru, Jack Patora (în imaginea de mai jos, cu peștele în mână), un scafandru suedez pensionat, retras aici în urmă cu 11 ani ca să trăiască după pofta inimii, știa, sau pretindea că știe, tot ce mișcă în Koh Bulone și Thailanda. O scândură veche pe care era gravat „Kahuna“ atârna cu îndreptățire în fața bungaloului său din Panka Bay, unde i-am fost vecini vreo două luni.

Thailanda are 2.775 km de plaje, peste 500 de insule mari și mici, 24 de parcuri naționale marine, și deși m-am bucurat de plajele ei aproape un an încheiat, ai nevoie de un temperament de despot atotștiutor ca al lui Jack pentru a face o afirmație precum cea de mai sus. Dar îl citez fără să ezit! Thailanda are o mulțime de destinații celebre precum Phuket, Phi Phi sau Samui, ce-i atrag pe majoritatea turiștilor care o vizitează. Succesul vine însă la pachet cu aglomerația, dezvoltarea necontrolată, poluarea…

Pentru mine, la fel ca pentru Marele Senior Suedez, nici una nu se compară cu Koh Bulone, unde nu există electricitate, apă caldă, mașini. Seara se pornesc generatoarele pentru câteva ore. Îți  ia 15 minute să parcurgi pe jos întreaga insulă.

Pentru turiști, mica Bulone Lae (una dintre cele 51 de insule ale Parcului Național Marin Tarutao) este un Ianus cu două fețe: una scumpă, opulentă, cu plaje albe, orbitoare, și alta ieftină, întunecată, bolovănoasă, de bazalt. Majoritatea turiștilor își fac veacul pe plaja albă. De câteva decenii, cele două stațiuni de lux ale insulei – Bulone și Pansand – își împart nisipul scânteietor și farangii (cum îi numesc thailandezii pe străini) cu bani, dispuși să plătească de la 30-40 de euro pe noapte. La mai puțin de 3 km, în partea (și lumea) opusă a insulei, sunt casele localnicilor și câteva stațiuni mai modeste, la jumătate de preț (sau mult mai ieftin dacă închiriezi pe o perioadă mai lungă). Tot aici se află și cel mai bine păstrat secret din Koh Bulone: o plajă neagră, născută din erupția vulcanului din zonă, în urmă cu câteva decenii.

La reflux, fundul mării dezvelit pe aproape  un kilometru pare un peisaj selenar – un când pe rocă neagră care se încinge în timpul zilei. Când oceanul revine peste piatra fierbinte, apa, puțin adâncă, se încălzește la peste 40 de grade. În anumite porțiuni, bolovanii lipsesc cu desăvârșire și fundul mării e negru și plat ca într-o piscină – una puțin adâncă, dar cu apă călduță.

Aceasta este una dintre puținele plaje de pe insulă umbrite după-amiaza, nu de cocotieri rari, ci de jungla deasă ca un păr de asiatic pe fruntea unui versant abrupt.

Singurele mijloace de transport de pe insulă sunt câteva salenguri și scutere. Șoselele sunt niște alei pavate prin junglă, late de jumătate de metru și lungi de câteva sute.

Acum e rândul tău. Tema noastră de azi este: rememorează cea mai frumoasă vacanță din viața ta.