Bine v-am regăsit.

Hai să fim sinceri: habar n-am exact cum arată partenera ideală. Adică... am o idee, da' nu-i deloc o listă betonată în piatră, cu bife și criterii rigide. Mai degrabă e un fel de miros, de stare, de recunoaștere vagă. Și cu toate astea, după niște căzături spectaculoase și câteva urcări care păreau promise de zei, pot să spun, cu o voce tremurată dar sinceră, cam ce aș vrea. Sau măcar ce nu mai vreau.

Nu mai vreau haos. Adică, am iubit haosul, m-a hrănit o vreme, m-a făcut să mă simt viu. Dar acum, sincer... mi-e foame de liniște. Vreau o femeie care știe să tacă frumos. Nu genul pasiv-agresiv, ci tăcerea aia care odihnește, care nu cere explicații non-stop, care nu mă face să mă simt vinovat doar că exist. O tăcere în care să pot respira.

Aș vrea să râdem mult. Să ne bufnească râsul în timp ce ne certăm, pentru că am zis ceva absurd. Să ne ținem de burtă într-o cafenea obscură pentru că am vărsat laptele în ceai și totul a devenit ridicol. Să râdem și de noi, și de lume, și de Dumnezeu uneori. Cu blândețe.

Vreau o femeie care să fi suferit. Nu în sensul ăla dramatic, de victimă eternă, ci care să fi trecut prin viață cu genunchii juliți și să nu-i mai fie rușine de asta. Să fi iubit și pierdut, să fi fost părăsită, poate chiar să fi părăsit ea, dar să fi înțeles ceva din toate astea. Să nu mai caute mântuire într-un bărbat, dar nici să nu-l considere un inamic.

Vreau să mă admire. Nu orbește, nu cu idolatrie. Dar să-i placă cine sunt. Să-i placă cum mi se crapă vocea când povestesc ceva care m-a marcat. Să-i placă felul în care mă uit la ea când o ascult. Să-mi vadă ridurile și să nu le corecteze cu privirea.

Vreau să o admir. Să nu-mi fie lene să mă uit la ea când intră în cameră. Să mă întreb uneori: „cum de m-a ales pe mine?” Și să știu că răspunsul nu e „din greșeală”. Vreau să fie pasionată de ceva – orice, de la scris poezie pe șervețele, la restaurat case vechi. Dar să aibă foc.

Nu mai vreau să repar pe nimeni. Și nici să fiu reformat. Vreau să fim doi oameni destul de întregi cât să ne ciocnim marginile fără să ne sfărâmăm. Și dacă totuși ne zgâriem, să știm să punem mâna pe un plasture, nu pe cuțit.

Aș vrea să putem fi singuri, împreună. Să ne plimbăm în tăcere prin pădure fără să simțim că trebuie să umplem golul cu vorbe. Să fim goi unul lângă altul fără să vrem neapărat sex. Să putem tăcea, respira, citi, trăi – în același spațiu, dar fiecare cu sinele lui intact.

Și, da, vreau sex. Dar nu ca pe un schimb, sau o demonstrație, sau o supapă. Ci ca pe o regăsire. O recunoaștere în carne. Un mod de a spune: „da, sunt aici, cu totul, cu piele, cu dor, cu nebunie.”

Vreau să mă inspire. Nu să mă sufoce cu exigențe, dar să mă facă să vreau să fiu mai bun. Nu pentru că mă compar cu ea, ci pentru că în prezența ei, simt că pot.

Și, da, știu că sună idealist. Poate și e. Dar dacă nu îți dai voie să visezi, ce sens mai are toată alergătura asta?

Asta caut. Sau ceva pe aproape. Sau pe departe, dar care vine cu lumina potrivită. Cineva în fața căreia să pot fi tot: și bărbat, și copil, și regele cu armură, și omul în pijama care caută sens. Și care, într-o zi, o să zică: „Aici e bine. Hai să mai stăm puțin.”

Și ca să nu o mai lungim, ia să-mi compun anunțul de dat la matrimoniale, că cine știe:) Caut o femeie vie, sinceră cu ea însăși, care știe cine este și ce vrea. O femeie matură emoțional, care nu se teme de intimitate, dar nici nu o confundă cu fuziunea. O parteneră cu care să construim împreună, nu să ne reparăm reciproc. Cu umor, blândețe, autonomie și chef de viață. Dacă ți-e dor de o relație între doi oameni care știu să stea în picioare și să se țină de mână fără să se prăbușească unul în celălalt, poate e timpul să vorbim:)

Acum e rândul tău. Pentru tema de azi scrie despre partenerul/a ideală pentru tine.

Nu contează momentul, locul, sau pixul, dar scrie dintr-o suflare, minim 10 minute, și scrie tot ce îți vine în minte, fără să îți pese de gramatică, ortografie, stil sau cursivitate. Lasă-te să aluneci în transă și scrie cu furie sau cu calm, dar fără a ridica nici un baraj șuvoiului de emoție, cuvinte, gânduri...