Multă vreme nu am știut cum arată femeia potrivită pentru mine. Aveam doar un miros, o stare, o recunoaștere vagă. Dar după căderi spectaculoase și urcări amețitoare, am înțeles ce căutam. Și am găsit.

Nu mai trăiesc din haos. Acum am lângă mine o femeie care știe să tacă frumos. O tăcere în care pot respira. O tăcere care nu cere explicații non-stop, care nu mă face să mă simt vinovat doar pentru că exist.

Râdem mult. Ne bufnește râsul chiar și când ne certăm. Ne ținem de burtă într-o bucătărie mică pentru că am vărsat ceva și totul a devenit ridicol.

E o femeie care a suferit și a mers mai departe. Care nu caută mântuire într-un bărbat, dar nici nu-l vede ca pe un inamic.

Mă admiră cu ochii vii și atenți, fără idolatrie, și eu o admir pe ea. Îmi place cum intră în cameră și îmi aduce aminte de ce sunt aici. Are pasiunea ei, focul ei.

Nu venim unul în viața celuilalt să ne reparăm, ci să ne trăim întregul. Ne ciocnim marginile, dar știm să punem plasturi, nu cuțite.

Putem fi singuri, împreună. Putem să tăcem, să respirăm, să citim, să trăim – fiecare cu sinele lui intact. Și când facem dragoste, e regăsire, nu tranzacție.

Mă inspiră. Nu mă sufocă, dar mă face să vreau să fiu mai bun. În preajma ei, simt că pot.

Nu mai e despre căutare. E despre a rămâne. Despre a spune: „Aici e bine. Hai să mai stăm puțin.”

Acum e rândul tău. Pentru tema de azi scrie despre partenerul/a ideală pentru tine.

Nu contează momentul, locul, sau pixul, dar scrie dintr-o suflare, minim 10 minute, și scrie tot ce îți vine în minte, fără să îți pese de gramatică, ortografie, stil sau cursivitate. Lasă-te să aluneci în transă și scrie cu furie sau cu calm, dar fără a ridica nici un baraj șuvoiului de emoție, cuvinte, gânduri...